Trebuie să recunosc faptul că mi s-a întâmplat și mi se întâmplă să trăiesc sindromul impostorului intelectual.

Studiile arată că persoanele care au succes și realizări importante suferă de multe ori de acest sindrom, dar că acesta nu este echivalent cu lipsa de încredere în potențialul de care dispun.

Pornind de la faptul că știu ce știu și că am experiență, m-am angajat să fiu util celor care conduc oameni.

Am asumat efortul de a reduce gradul de scepticism a celor care cred că cei care au dezvoltat carieră la stat nu sunt în măsură să fie utili în mediul antreprenorial.

Primul argument în  credința că pot sprijini antreprenorii este cunoașterea.

În cariera militară, din 36 de ani în uniformă, am studiat, doar în instituții militare, timp de 10 ani.

În întreaga mea activitate, am studiat istorie, psihologie și management, folosind timpul meu liber, timp de 10 ani.

Toate lucrările mele de licență și masterat au avut ca obiect leadership-ul și strategia.

Al doilea argument este dat de experiența cumulată.

Din cei 30 de ani de carieră ca ofițer și general, mai mult de 24 de ani am condus oameni, pornind la 25 militari și ajungând la peste 3500.

Din cei 24 de ani în care am condus structuri militare, mai mult de 10 ani am gestionat resurse materiale și bugete financiare de ordinul sutelor de milioane.

Una dintre cele mai importante experiențe a fost aceea de a comanda peste 400 de militari, timp de 6 luni în Afganistan.

Al treilea argument este acela al auto-instruirii și instruirii pentru dialogul cu oamenii.

Prima și cea mai importantă preocupare a fost aceea de a-mi dezvolta abilitățile de lider militar, începând cu anul 2000, când în armată se discuta, la nivel teoretic, despre concept.

A doua a fost aceea de a înțelege cum funcționează procesul inter-instituții, în anul 2008, când în armată încă se gândeau procesele doar în interiorul instituțiilor și într-o cooperare empirică.

A treia a fost aceea de a înțelege care este diferența între model, mentor și coach, în anul 2020, e drept din perspectiva militarului în rezervă.

Al patrulea argument și ultimul, pentru că deși mai există și altele, ele nu sunt necesare, este cel al autenticității.

Ceea ce abordez este doar ceea ce știu și nimic din ceea ce presupun.

Ceea ce spun este obligatoriu exemplificat cu experiențe și lecții învățate.

Ceea ce manifest în relația cu clienții mei  este bazat pe ceea ce știu și nu pe ceea ce cred.

De ce un militar în rezervă poate fi util unui antreprenor?

Pentru că are un set de valori care includ ceea ce angajații caută, transparență, responsabilitate și integritate.

Pentru că știu ce înseamnă delegarea puterii și modul în care se iau deciziile și asta este ceea ce doresc antreprenorii.

Pentru că ei cunosc bine psihologia luptătorului și așteptările motivaționale ale omului.

PS: Acest articol este o provocare la a descoperi utilitatea militarilor în rezervă.

      Afirmațiile făcute se regăsesc în cartea ÎNDRĂZNEȘTE, ȚINTEȘTE, CUCEREȘTE pe care o găsiți pe site.