Cred că am aproape doi ani de când, pe lângă activitatea de la catedră, fac efort să fiu și coach, și mai nou trainer.

Cred că dacă la identificarea nevoilor clienților mi-au fost de folos chestionarele pe care le-am adresat unor antreprenori, la identificarea clienților am rămas deficitar.

Cred că am căzut în două capcane ale căutării și anume ideea că viitorii mei clienți trebuie să aibă  afaceri mari și că implicit cei ce au nevoi mari și le pot susține financiar.

Cred că am omis să mă uit spre cei cu care dialoghez la cursurile universitare, adică tinerii care se formează pentru a fi viitorii lideri și antreprenori și cred că nu am căutat ori poate chiar m-am ferit să văd cine are nevoie de experiența mea militară.

Primul considerent pe care nu l-am luat în calcul este acela că tinerii au nevoie de atitudini care țin de îndrumare.

Aici mi-am dat seama că am parcurs, la rândul meu, drumul de la  direcționare la îndrumare și de la critică la feed-back și că acest drum poate fi scurtat prin mentorat ori coaching.

Al doilea considerent este cel al cultivării respectului, ca valoare de sine și ca manifestare față de ci din jur.

Și aici am realizat cât de mult am avut de suferit, de învățat, de practicat și mai ales de oferit cu normalitate, a celui mai simplu și mobilizator element comportamental, respectul.

O altă cerință necesară dezvoltării dar mai ales conducerii oamenilor este empatia pentru cel de lângă noi, fie el partener, angajat ori client.

În acest sens mi-am dat seama, în Afganistan, despre faptul că nu putut din poziția de comandant, să mă transform în soldat, dar am putut să le înțeleg temerile, eforturile și mai ales să le înțeleg acțiunile, bune ori rele, printr-un „salt” temporar în „bocancii” lor.

Nepăsarea celor din jur și mai ales a șefilor față de subordonați este o altă problemă pe care o au tinerii și care se reflectă în izolarea față de șefi.

Ca să îți pese de cineva trebuie să fi trăit în aceleași condiții de frig, foame, oboseală ori chiar frică și să fi simțit că împreună faceți mai mult decât separat.

Nu în ultimă instanță, chiar dacă este o analiză subiectivă a activității uni lider, noua generație se uită mult spre profilurile de social media și mai ales spre numărul de like-uri primite.

Cred că aici, deși nu mi-a fost la îndemână, am încercat să fiu prezent cu gândul, cu vorba și cu …poza, nu pentru like-uri ci cu speranța utilității.

Și atunci ce facem cu adresantul?

Cred că va trebui să-mi redefinesc rețeaua și contactele.

Cred că va trebui să nu mai „fug” de ideea că îndrumarea este caducă.

Cred că va trebui să mă gândesc mai bine la cine este deschis și mai ales la ce este deschis.

Cred că va trebui să asum mai multe roluri de mentor, trainer și coach.

Cine știe cum ajunge mesajul la adresantul real?