Cu cât știm mai puțin despre ceva, cu atât acel ceva ni se pare lipsit de utilitate.

Cu cât ceva ce știm ne garantează siguranța, cu atât îl vom utiliza mai mult.

Provocați de ceea ce se întâmplă în jur, facem efort pentru a ne transforma, dar nu perseverăm.

Reacționăm la impulsuri externe dar ne lipsește voința de a proiecta viitorul.

Din postura de lideri, în orice tip de organizație, am vrea să fim performanți.

Ne întrebăm de ce deși planificăm și organizăm bine, succesul nu este garantat?

Facem apel la instructori, consilieri, mentori și coachs cu gândul că acolo este rețeta.

Vrem să avem rezultate rapide aici și acum, iar dacă nu vin, revenim la ceea ce am fost.

Care ar putea fi formula aplicabilă pentru ca succesul să fie vizibil și satisfăcător?

Cred că un dialogul cu oricine, mentor, psiholog ori coach, care să ducă la conștientizarea a ceea ce suntem, cu calități și defecte.

Nu putem deveni cunoscători dacă nu studiem și nu putem fi eficienți dacă nu ne dezvoltăm înțelepciunea.

Înțelept este cel care se dezvoltă pe sine pentru a-i înțelege și a-i sprijini pe cei din jur.

Înțelepciunea  nu se dobândește cu anii ci vine odată cu dorința de a ne bucura de ceea ce facem și nu doar de rezultat.

Omul anxios va consuma energie și va fi plin de adrenalină pe tot parcursul procesului pentru că vrea un rezultat maxim și va uita că trebuie să se bucure de succes.

Omul înțelept va fi plin de dopamină și se va bucura atât de drumul spre obiectiv cât și de realizarea acestuia.  

 Înțelept este cel curios în a prospecta viitorul, cel flexibil în a adopta soluții, cel care ghidează oamenii spre țel și nu spre conformare, cel încrezător în el și în oameni și cel care știe să manifeste recunoștință pentru efort și realizări.

Ce ne împiedică să fim înțelepți și cum putem trece peste piedici?

Piedecile sunt mentale și țin de ceea ce am dobândit, am experimentat și ne pare util.

Criticul interior care ne vrea tot mai buni, reticența care cere perfecțiune, dorința de a deține controlul și care ne face micro-manageri, hiper-rațiunea ce ne face reci și distanți ori hiper-vigilența ce nu ne lasă să scăpăm nici amănunt, sunt doar câteva comportamente proprii ori ale colaboratorilor.

Aceste comportamente ne satisfac și ne oferă adrenalină, dar consumate în exces ele ne blochează perspectivele.

Cum am putea fi înțelepți, adică să fim performați într-un alt mod, să ne schimbăm și să-i schimbăm pe cei din jur?

Prima condiție este aceea de a avea un dialog deschis cu cel ce vine în ajutor, mentor ori coach.

Dialogul nu înseamnă doar a răspunde la întrebările coach-ului ci solicită aprofundarea procesului de schimbare, adică a recunoaște și înțelege factorii blocatori și apoi de a lucra cu ei.

Coach-ul nu are rol de psihoterapeut pentru că schimbarea de comportament este o reconstrucție a obiceiurilor și nu o reparare a identității.

Cât și ce ne costă să parcurgem acest proces și mai ales ce obținem?

Ca orice serviciu, coaching-ul pare scump pentru cei ce doresc rețete ori pentru cei ce nu-i înțeleg locul și rolul.

Față de serviciul de instruire care se încadrează în ore/teme, acest serviciu cere întâlniri scurte, periodice și determinate, numeric, de amplitudinea nevoii de schimbare.

Rezultatele sunt vizibile în modul în care ne vedem pe noi și modul în care ne utilizăm potențialul și mai mult, în modul în care vedem colaboratorii și știm să îi capacităm pentru a lucra cu maxim de potențial.

În loc de concluzii aș spune că cei cărora le place adrenalina și se comportă pentru a o produce, rar vor putea simți starea de împlinire și foarte rar vor avea timp să proiecteze viitorul.