„Nu știu ce să spun”, îmi răspund unii clienți.
„Ce ți-ar spune tatăl tău dacă l-ai întreba?”, revin (tata fiind considerat un susținător).
„Nu cred că ar ști să răspundă pentru că el nu trăiește în lumea mea”, vine răspunsul.
„Hai totuși să ne imaginăm un răspuns”, insist.

Când primesc astfel de răspuns mă întreb în ce lume trăim.
Când primesc astfel de răspuns mă întreb dacă mai sunt în „pas cu vremurile”.
Când primesc asemenea răspuns mă întreb de ce nu reușim să fim înțeleși și să-i înțelegem pe cei din jur.
Când primesc asemenea răspuns mă întreb dacă copii noștri mai cer sfaturi și dacă „sfatul” părintelui mai poate fi util.

Lumea în care trăim, adică contextul, este rezultatul unor procese.
Procesele sunt rezultatul gândirii și experienței noastre.
Gândirea noastră are o componentă rațională și una emoțională.
Prin urmare oricare dintre noi poate folosi ceea ce știe pentru a influența ceea ce se întâmplă în jur.

Mulți dintre oamenii născuți mai de demult au un set de valori cu care lucrează și pe care le apără.
Așijderea ar trebui să se întâmple și cu cei tineri.
Mulți dintre oamenii născuți mai de demult au un sistem de relații pe care-l cultivă în viața de zi cu zi.
Așijderea ar trebui să aibă și cei tineri.

Mă întreb, urmare a dialogurilor, dacă există mari incompatibilități între generații.
Eu nu le văd, dar observ că privim lumea din perspective oarecum diferite.
Mulți dintre cei născuți mai de demult privim lumea din perspectiva „se cuvine să facem”.
Mulți tinerii privesc lumea din perspectiva „se cuvine să se facă”.

„A face” înseamnă „a ști” ce-i de făcut și a „fi doritor” de acțiune perseverentă.
Mulți dintre cei născuți mai de demult au predispoziția de asuma un rol (nu musai cel mai bine remunerat).
Mulți dintre tineri au predispoziția de a căuta un loc (cât se poate de bine remunerat).
Mulți dintre cei născuți mai de demult au rămas la ideea că „trăim ca să muncim”.
Mulți dintre tineri au îmbrățișat sintagma „muncim ca să trăim”.

Nu știu dacă lumea în care vom trăi va putea funcționa fără valori.
Nu știu dacă lumea în care vom trăi va putea funcționa fără stoicism.
Nu știu dacă lumea în care vom trăim va funcționa fără asumare de responsabilități.
Nu știu dacă lumea în care vom trăi va funcționa fără „împărtășirea experiențelor” între generații.

PS: Dacă tata ar trăi mi-ar spune: “Măi să nu uiți ce-ai văzut la mine și să fii și tu la fel pentru feciorul tău”.