Eu susțin într-una că oamenii sunt buni.
Pe măsură ce susțin, sunt, tot mai des, contrazis.

Eu n-am întâlnit oameni răi ci doar oameni cu frustrări și frici.
Pe măsură ce i-am înțeles și am discutat, am lucrat bine.

Frustrările noastre vin din experiențele negative cu oamenii.
Frustrările noastre vin din dezamăgirile legate de propria persoană.

Fricile vin noastre din gândul că i-am putea dezamăgi pe cei din jur.
Fricile vin noastre din gândul că nu vom reuși ceea ce ne-am propus.

Refularea frustrărilor este o manifestare distructivă (psihologii o denumesc „drept distructiv”).
Când suntem frustrați credem că avem dreptul să ne răzbunăm pe cei din jur.

Refularea fricilor este o manifestare auto-protectivă.
Când suntem înfricoșați credem că trebuie să luptăm cu cei din jur.

Cei care ne-au provocat frici ori frustrări, de obicei, sunt din trecut.
Cei pe care ne răzbunăm, de obicei, sunt din prezent.

Nu putem fi judecați pentru frici și frustrări.
Putem fi înțeleși, acceptați și ajutați.

Nu ne se cuvine să ne răzbunăm pe cei fără vină.
Putem căuta sursa frustrării și putem conștientiza nevoia schimbării.