Când deschizi un drum nou, expresia „mergi sau crăpi” nu este întotdeauna valabilă.

Există riscul “să mergi și să crăpi” pentru că ceea ce-i nou înseamnă și risc.

În armată când vrei să deschizi drumuri noi ți se spune că „îți bați singur cuie în talpă”.

Este ceea ce am trăit mulți ani alături de Lupii Negri și a trebuit să le răspund de fiecare dată la întrebarea: De ce noi?

Deși Lupii Negri au deschis multe drumuri ei nu știau că se numesc „game changers”.

Ei știau și sper că mai știu, că ei fac efort pentru a schimba contextul, procesul și prin asta schimbând oamenii.

Ei știau că prin efortul lor vor aduce noi modele de instruire sau de acțiune în luptă.

Ei știau că efortul lor va însemna transpirație mai puțină pentru camarazii lor din alte batalioane sau brigăzi.

Lupii negri au deschis în anul 2005 drumul către prima operație aeropurtată, desfășurată în deșertul afgan.

Ei au deschis, în anul 2006, drumul spre o formulă de instruire a trupelor bazată pe experiența dobândită în Afganistan.

Ei au experimentat, în anul 2012, primele trageri de luptă inter-arme cu battle-group-uri.

Lupii Negrii au fost cei care au standardizat, în anul 2014 fișele posturilor și majoritatea documentelor de instruire.

Ce a însemnat această experiență atât pentru mine cât și pentru ei?

Pentru mine a însemnat să “văd” efectele în timp, să calculez și să asum riscurile și să găsesc echipele potrivite pentru acțiune.

Pentru ei a însemnat să renunțe la „gândirea din cutie” și să caute surse de inspirație ori de experiențe și bune practici.

Pentru ei a însemnat să asume un presupus rol de viitori consilieri pentru generalizarea rezultatelor.

Cât de utile au fost rezultatul acestor experiențe?

Rezultatele s-au transpus în proceduri, în tehnici și în tactici ce s-au implementat progresiv la nivelul tuturor unităților din forțele terestre.

Tipologia comportamentală a celor implicați s-a schimbat profund observându-se dorința de schimbare.

Lupii Negri au continuat procesul de „deschidere de drumuri” atât timp cât leadership-ul și-a dorit acest proces.

Care sunt lecțiile învățate și pe care le consider folositoare astăzi?

Contextul actual, fie el social, politic ori economic, provoacă companiile la schimbare.

Game changers există dar ei nu vor acționa decât dacă sunt provocați, ajutați și mai ales creditați.

Liderii/managerii ar trebui să se deschidă la ideea de schimbare și mai ales să nu o blocheze inițiativele.

Cine, pot fi într-o companie, game changers?

Cei din HR, cu condiția să „vadă” cum va arăta viitorul angajat și ce așteptări va avea acesta.

Cei din domeniul training, cu condiția să „vadă” care vor fi provocările la care angajații vor trebui să răspundă.

Liderii/managerii/antreprenorii, cu condiția să „vadă” ei înșiși ce drumuri trebuie deschise.

Vezi statistici şi reclame

Promovează postarea

Toate reacţiile:

22