Alinierea, cu mai mulți „e” și cu și mai mulți „a” ne duce cu gândul la instrucție.

Alinierea, spusă cu un ton de nostalgie, ne duce cu gândul la o conformarea din trecut.

Alinierea, spusă cu un ton de dispreț, ne duce cu gândul la rebeliunea anilor 1970.

Alinierea, dacă este înțeleasă corect, este bună, mai ales în vremuri incerte.

Alinierea gândurilor este primul pas.

Avem nevoie să ne aliniem gândurile la ceea ce vine și nu ceea ce a fost.

Avem nevoie să ne aliniem gândurile la ceea ce oamenii au nevoie și nu la ce beneficii ne aduc oamenii.

Avem nevoie să ne aliniem gândul la ceea ce ar trebui să fim și nu la ceea ce ne place să credem că suntem.

Alinierea vorbelor este al doilea pas.

Avem nevoie să ne aliniem vorbele spre ceea ce trebuie să spus și nu spre ceea ce se vrea auzit.

Avem nevoie să ne aliniem vorbele la ceea ce oamenii ascultă și nu spre ceea ce nouă ne place să ne auzim.

Avem nevoie să aliniem vorbele spre realități și nu spre platitudini ori manipulări.

Alinierea faptelor este al treilea pas.

Avem nevoie să ne aliniem faptele către ceea ce credem că este bine să fie făcut.

Avem nevoie să ne aliniem faptele spre ceea ce trebuie făcut bine.

Avem nevoie să ne aliniem faptele spre ceea ce ne bucură și îi bucură pe cei de lângă noi și nu spre ceea ce îi bucură pe avari.

Avem nevoie de o aliniere către vest.

Avem nevoie să ne aliniem gândirea de la gândirea creativă la gândire critică.

Avem nevoia să ne aliniem vorbirea de la „veți face” la „vom face”.

Avem nevoie să ne aliniem fapta de la „fac pentru mine” la „facem pentru noi”.

Avem nevoie să aliniem și vestul către noi.

Avem nevoie să ii aliniem să gândească faptul că viața nu este doar câștig și bunăstare materială ci și împlinire spirituală.

Avem nevoie să îi aliniem să vorbească mai mult despre „fluxul de inteligență” pe care l-au primit și să învețe să spună că au datorii față de noi.

Avem nevoie să îi aliniem să făptuiască cu egală măsură atât pentru ei cât și pentru noi.

Alinierea se face greu, rar  și cu puțină lume.

 Alinierea se face greu pentru că ne vedem mult prea omniscienți.

Alinierea se face rar pentru că ne plictisim repede și ne lipsește perseverența.

Alinierea se face de către puțini pentru că suntem mai degrabă contemplativi decât pragmatici.

Alinierea gândului se face prin citire, documentare și cunoaștere.

Alinierea vorbei se face prin respect față de interlocutor și față de sine.

Alinierea faptei se face prin curaj și integritate personală.

Orice altă aliniere este doar o conformare ori o executare de ordin.