Armata nu-i pentru mimoze ci pentru oameni puternici.

Instrucția îi face pe militari să aibă un grad mare de toleranță la frustrare.

Și totuși, este obligația comandanților să fie atenți la starea de spirit a subordonaților.

Orice militar are nevoie și trebuie să aibă curaj să spună ceea ce-i afectează eficiența.

Îmi amintesc de o întâmplare din vremea când eram comandant în Făgăraș.

Deprinsesem obiceiul să-i spun locțiitorului comandantului CE să facă.

Lăsam lucrurile să se deruleze până în ultimul moment și apoi controlam.

Schimbam multe pentru că nu îmi plăcea CUM se executau activitățile.

Într-o zi locțiitorul a venit la mine în birou să-mi spună că s-a săturat de acest stil de lucru.

Mi-a reproșat că doar dau senzația de libertate și că de fapt hotărăsc și schimb peste tot.

L-am întrebat ce îl deranjează și mi-a spus că are impresia că nu știe nimic și că eu sunt atotcunoscător.

A fost o bună lecție de leadership și pentru aceasta i-am propus o zi de pauză, el la pescuit iar eu la cugetat.

Mi-am dat seama, și aici spun pentru toți cei care conduc oamenii, că am greșit.

Am greșit când nu l-am întrebat pe locțiitor CUM avea de gând să facă.

Am greșit când am „îndreptat” lucrurile fără să argumentez.

Am greșit când am crezut că toată lumea știe și a experimentat ceea ce eu știam și făceam.

Am procedat corect când l-am ascultat fără să mă supăr.

Am procedat corect când ne-am dat „pauză tactică” pentru a gândi un alt mod de colaborare.

Am procedat corect când le-am comunicat tuturor că este „datoria” lor, atunci când primesc un ordin, să deschidă dialogul preventiv cu cel care dă ordinul.

Am procedat corect atunci când am stabilit ca procedură de lucru lunară, chestionarea anonimă cu privire la ceea ce-i deranjează în stilul de lucru al comandantului.

Ce lecție se poate desprinde din această întâmplare.

Angajații sunt afectați de comportamentele șefilor ori colegilor.

Angajații ar trebui să identifice un mecanism prin care să comunice ceea ce-i deranjează și le afectează munca.

Angajatorii ar trebui să-și identifice, prin dialog direct și informal cu angajații, care le sunt comportamentele care afectează negativ eficiența activității.

Să nu uităm vorba românului: Ce ție nu-ți place altuia nu-i face.