Într-un trecut apropiat meșterii maramureșeni când tăiau un lemn din pădure îi spuneau ce-o să facă din el pentru ca durerea tăierii să fie mai mică.
Astăzi oamenii care conduc vorbesc prea puțin cu cei conduși pentru a le ostoii durerea pricinuită de multitudinea de sarcini.
Parte din oamenii care conduc, deși se denumesc lideri, nu conștientizează faptul că trebuie să fie meseriași și, în consecință, lasă oamenii să facă ceea ce cred ei înșiși că ar trebui să facă.
 
Adrian Christescu într-o postare pe FB ne oferă un citat din cartea lui Aldous Huxley, The Art of Seeing, în care autorul afirmă că: „Cea mai mare parte a populației nu este foarte inteligentă, se teme de responsabilitate și nu dorește nimic mai bun decât să i se spună ce să facă, cu condiția ca  liderii să nu interfereze cu confortul său material și cu credințele pe care le prețuiește, lăsând-o într-o stare de fericire”.
Magor Csibi, într-un articol postat pe LinkedIn spune că: „Burnout-ul a devenit o epidemie doar și pentru că și cele mai conservatoare cercetări spun ca 40% dintre oamenii de pe piața muncii sunt în burnout.
Un studiu citit pe FB (nu mai rețin cine a postat) arăta că doar 4% dintre lideri conștientizează și manifestă potențialul de care dispun, diferența manifestându-se  și conducând, mai degrabă, în incertitudini.
 
Constat, în dialogul cu clienți, cu tineri sau cu părinți, că studiile sunt realiste și că într-adevăr avem probleme de colaborare între oameni.
Constat că cei ce trebuie să conducă nu au încredere în ceea ce gândesc și ceea ce fac iar cei conduși nu știu clar ce au de făcut.
Constat că ne îmbolnăvim unii pe ceilalți pentru că nu știm să spunem: „Stop, hai să gândim, să vorbim și apoi să facem!”
 
Dacă avem post de lider atunci să asumăm rol de lider.
Să spunem oamenilor DE CE trebuie să facă ceea ce fac.
Să întrebăm oamenii CE cred că este necesar să facă.
 
Ca să fim lideri eficienți este musai să avem încredere în noi și în ceea ce gândim.
Ca să fim lideri eficienți este nevoie să ne cunoaștem limitele și să lucrăm pentru a le depăși.
Ca să fim lideri eficienți trebui să ne recunoaștem vulnerabilitățile și să le facem sursă de manifestare a potențialului oamenilor cu care lucrăm.
 
Dacă suntem pe post de angajat să asumăm ceea ce știm să facem.
Să nu lăsăm pe nimeni să ne spună CUM să facem și să facem bine ceea ce facem.
Să nu acceptăm să ni se spună în ce ritm să facem dar să facem la timp.
 
Ca să fim angajați sănătoși este musai să „știm ce știm” și să nu fim voluntariști.
Ca să fim angajați sănătoși este necesar să stabilim ce și cât putem face ca prioritate și nu ca preferință.
Ca să fim angajați sănătoși trebuie să stabilim ce rol avem în piesa de la muncă și să nu ducem rolul acasă.
 
Într-o primă concluzie aș spune că un lider este bine să fie și „pompier” de serviciu atunci când echipa tinde să se inflameze.
În a doua concluzie aș spune că iresponsabilitatea este un drog care la început „protejează” iar la final „îmbolnăvește”.