Un fost coleg din armată mi-a spus că nu reușește să-și folosească experiența militară în viața civilă pentru că societatea „fuge” de cei cu „spirit cazon”.

I-am spus că pentru mine un argument în favoarea utilității experienței este reprezentat de studii realizate în diferite state.
Astfel un studiu din SUA arată că  „peste 200.000  de militari trec în viața civilă în fiecare an, aducând cu ei un set de abilități valoroase care includ o etică puternică a muncii, abilități de conducere, rezistență și abilități de rezolvare a problemelor dificile.”
Tot în studiu se arată că principalele companii care recrutează militari în rezervă sunt  Boeing  cu 20000 persoane, JPMorgan Chase & Co. cu 140000 rezerviști, Lockheed Martin cu 17000 de militari, dar și altele cum sunt   BAE Systems, Capital One care au programe destinate angajării militarilor rezerviști.

Revenind la România, i-am spus că în opinia mea, pentru a fi angajat sau pentru a fi colaborator în mediul civil este necesar ca un militar să se centreze pe trei idei fundamentale.

Prima idee este că în viața civilă nu este nevoie de „amintirile din armată” ci de lecțiile învățate în armată, adică de „traducerea experienței” și adaptarea ei la contextul civil.

A doua idee este că „spiritul cazon” nu trebuie impus într-o  companie ci trebuie „insuflat” printr-un comportament natural dar constant, pornind de la disciplina ținutei, a punctualității și mai ales a comunicării eficiente.

A treia idee este aceea că un militar trebuie să-și amintească de „începutul carierei” când nu știa totul despre meserie și astfel să-și arate disponibilitatea de a „apela și la memoria companiei civile” pentru a învăța ceea ce nu știe.

În final i-am spus colegului meu că trebuie să învățăm să „vindem” această experiență dar să nu o facem nici prea ieftin și nici prea scump.