Ne jucăm cu semnificația cuvintelor și cădem în capcane.
Ne folosim de termeni pentru a ne justifica frici și neputințe.
Războaie hibride în lume, între noi și în noi.
Războaiele cer strategii, acțiuni și eroi, vii sau morți.
 
Experiența îmi spune că dacă „contextul” este periculos atunci acțiunile sunt prompte.
În Afganistan am înțeles că dacă ne-am instruit bine atunci am luptat bine.
În situații dificile și periculoase faci două lucruri: ce ai învățat și ceea ce trebuie să faci.
Ce ai învățat este bun pentru a nu greși iar ceea ce trebuie este pentru a reduce riscurile.
 
În Afganistan primul lucru pe care l-am făcut a fost să asum, alături de și discutând cu subordonații, o arie de responsabilitate.
Al doilea lucru a fost să stabilim un parteneriat cu americanii.
Al treilea lucru să analizăm situația și să ne facem strategia.
Al patrulea lucru să dăm tuturor resurselor o utilitate maximă.
 
Dacă ești în război, indiferent de administrezi,  atunci gândești cum trebuie să lupți pentru scop.
Gândește de ce resurse dispui și de unde mai poți primi.
Gândește ce oameni ai și cât sunt ei de determinați să lupte pentru obiectivul tău.
Gândește ce căi de acțiune vrei ori poți să adopți.
 
Dacă ai o strategie trebuie să ai abilitatea să o implementezi, adică să corelezi scopul cu metodele și cu instrumentele.
Scopul nostru a fost să ajutăm populația afgană cu cât mai puține pierderi de vieți.
Metoda noastră a fost „saturarea zonei” cu mijloace de luptă și soldați pentru a împiedica prezența talibanilor.
Instrumentele noastre au fost lupta, ajutorul material, ajutorul medical.
 
Clienților mei le recomand să se gândească în ce „război” percep că sunt.
Îi provoc să își clarifice scopul, mai ales dacă este „de apărat” ori „de dezvoltat”.
Îi îndemn să se gândească unde le sunt oamenii și câți dintre ei „îi urmează”.
Îi provoc să se concentreze pe „metode/căi de control al contextului” și mai puțin pe interiorul afacerii.
 
Și în timp de război în Afganistan ne-am instruit pentru că „războiul” nu este continuu.
Luptătorii au identificat „lecțiile de învățat” și și-au creat proceduri.
Tehnicienii au identificat nevoile și au adaptat tehnica de luptă ori de comunicații.
Ofițerii de stat major au căutat alte instrumente posibil de utilizat.
 
Astăzi în afaceri oamenii trebuie să se „instruiască” în continuare.
Resursa umană are nevoie de certitudini ori măcar de perspective pentru a nu părăsi „corabia”.
Tehnologia se dezvoltă și în situații de incertitudine și trebuie să i se găsească locul.
Managerii/liderii trebui să gândească faptul că nu criza este problema ci „calea/metoda” pe care o folosesc în gestionarea ei.