(întrebare adresată de o studentă bursieră Rotary Curtea Domnească Iași)

Cea mai bună formulă de a oferi soluții, din experiență, este dialogul cu oamenii.

Cea mai eficientă formă de explicitare este aceea de a răspunde unor întrebări.

Cel mai simplu răspuns este acela în care spui sincer ce ai trăit tu, ca om.

Cele mai de folos informații pot fi cele comparative între ce simți tu și ceea ce vezi în jur.

În cariera militară, cele mai stresante momente au fost cele în care am condus oameni.

În interiorul acestor momente cred că cel mai mult m-a stresat misiunea din Afganistan.

Misiunile de luptă au ca important factor stresor, imprevizibilitatea acțiunilor inamicului.

Teoretic ar trebui să facem previziuni cu privire la inamic, dar practic știm că este dificil.

Am întâlnit în cariera militară mai multe tipuri de comportament determinat de stres.

Primul tip a fost acela în care oamenii au făcut ca stresul să nu-i influențeze pe termen lung.

Al doilea este acela în care oamenii și-au revenit în timp fără să aibă nevoie de sprijin.

Al treilea este acela în care oamenii nu doar că și-au revenit dar și-au și dezvoltat mecanisme de protecție.

Ultima categorie este a celor care și-au revenit cu sprijin sau unii chiar nu și-au revenit.

Primul tip de comportament de gestionare a stresului l-am observat la unul dintre colegii din echipa de comandă, în urma unui atac cu rachete.

Avea experiență în Afganistan, fiind în a doua misiune, iar temperamentul lui era unul de tip flegmatic.

Mi-a spus cum vede el rezolvarea situației, și cu un calm rar întâlnit mi-a spus ce ar trebui să facem împreună.

Pot spune că acest comportament ,vis a vis de stres, l-a avut în orice situație, adică o detașare pentru sine fără o implicare pentru cei din jur.

Al doilea tip de comportament l-am văzut la oameni care au făcut efort pentru a-și reveni.

Îmi amintesc despre un incident în care un ofițer care nu a recunoscut în întregime un traseu, ne-a expus unui risc de atac și riscului de a pierde  viața a 8 militari aflați într-un transportor blindat.

Situația în care a fost pus unul din colegi, care și-a riscat  viața pentru a-i evacua pe ceilalți, l-a marcat extrem de mult, dar în cadrul analizei post-acțiune l-am provocat să explice modul în care a gândit acțiunea și mai ales ce a învățat de pe urma ei.

Am descoperit că într-un interval de câteva zile și-a revenit și că lecția pe care o învățase îi era utilă.

Al treilea tip de comportament este cel care dovedește că de pe urma stresului putem să învățăm cum să fim mai buni.

Acest comportament l-am observat la mai mulți colegi, inclusiv la mine, în sensul în care fiecare eveniment ne determina să căutăm soluții mai bune pentru controlul riscurilor.

Am învățat că nu faptul că ne stresăm să planificăm judicios acțiunile din aria de operații, salvează vieți, ci culegerea și prelucrarea cât mai multor informații din teren și accesul permanent la informațiile americane.

Am constatat că stresul din Afganistan ne-a învățat și m-a învățat cum să identificăm și cum să gestionăm factorii stresori, utilizând stresul ca măsură de control a riscurilor iar anxietatea ca formulă de reducere a acestuia.

Ultimul, în tipologia comportamentală, este revenirea dificilă după perioade de stres ori nevoia de sprijin de specialitate.

În acest sens îmi amintesc de cazul unui subordonat, a cărui comportament mi-a fost descris de soția sa, ca unul de retrăire a misiunilor după revenirea acasă.

Am constatat că prea multele misiuni în care a participat, diferite ca grad de risc și unele asumate voluntar, precum și o prea mare implicare emoțională, neobservată la timp de către comandanții săi, marcaseră comportamentul colegului meu.

Am realizat că singura soluție este consilierea psihologică a militarului dar și asistența psihologică a familiei lucru care s-a și întâmplat.

Cum a fost formulat răspunsul pentru studentă?

Să identifici dacă factorul stresor este real sau este unul închipuit.

Să observi care este emoția pe care o trăiești atunci când simți sau te gândești la factorul stresor.

Să vezi care este cea mai bună reacție: să alungi acel gând pentru că este un stres închipuit sau să te angajezi în lupta contra lui, pentru ca victoria să te ajute în viitoarea dezvoltare.

Alegând să lupți cu stresul este bine să identifici acțiunea practică spre care să-ți canalizezi energia astfel încât ea să-ți diminueze comportamentul emoțional și să ți-l amplifice pe cel rațional.

PS: Qui prodest?

       Oricui vrea să înțeleagă că nu toți suntem la fel, că nu reacționăm la fel, că nu recuperăm la fel de repede și nici nu ne dezvoltăm la fel de repede.