Managementul unui conflict este asemănător managementului unei afaceri.

Ai un obiectiv, care este pacea, ai o strategie și ai resurse la dispoziție.

Precum în afacere, vrei un profit imediat, adică vrei instaurarea păcii.

Asemeni unei afaceri ai variabile puțin controlabile, adică populația și inamicul.

Ce nu a mers bine în Afganistan?

Obiectivul nu a fost stabilit pe termen lung ci pe principiul văzând și făcând.

Strategia s-a schimbat nu în raport cu obiectivul ci cu instituțiile care au intrat în teatru adică NATO și UE.

Profitul imediat, adică pacea, a fost exploatat mai mult de militari decât de civili.

Resursele au fost multe și cheltuite când de sus în jos, fără strategie, când de jos în sus, fără control.

Ce poate învăța un antreprenor din această dureroasă lecție?

Prima este legată de obiectiv, care trebuie să fie definit pe termen lung, clar și înțeles  de către angajați.

Strategia trebuie să fie flexibilă în raport cu obiectivul și nu cu comportamentul angajaților.

Resursele să fie utilizate atât pentru investiții cât și pentru motivarea angajaților.

De ce obiectivul trebuie să fie pe termen lung?

Pentru că Afganistanul ne-a demonstrat că dacă intri în conflict cu talibanii atunci scopul este nu să îi distrugi pe ei ci să scazi încrederea populației în ideile lor.

În afacere scopul nu este să-ți distrugi concurența ci să faci clientul să te vadă mai bun iar concurentul să te dorească partener.

În antreprenoriat obiectivul pe termen lung și nu produsul oferit pe termen lung, fac diferența între succes și eșec.

De ce strategia trebuie să fie flexibilă în raport obiectivul și nu cu angajații?

Pentru că în Afganistan s-a considerat că acțiunile trebuie să fie îndreptate spre satisfacerea nevoilor primare ale populației și nu pentru dezvoltarea unei culturi a încrederii în propriile forțe.

În antreprenoriat se manifestă tendința de a crede că un climat organizațional eficient este îndeajuns și se uită despre nevoia dezvoltării culturii organizaționale.

În managementul unei afaceri este necesar ca angajații să-și dezvolte spiritul de loialitate față de meserie, de produs, de echipă și mai ales de organizație.

De ce ar investi un antreprenor nu doar în mijloace  ci și în încrederea oamenilor?

Pentru că în Afganistan s-a considerat că dacă se importă civilizație prin drumuri, fântâni, școli și dispensare, populația a fost cucerită.

Același lucru se gândește și în antreprenoriat, adică dacă oferi salariu, bonuri de masă sau la sală, oamenii sunt satisfăcuți.

Oamenii, după ce le-a fost satisfăcută o așteptare, de siguranță ori confort, au nevoie de o alta, superioară, și aceea este una a auto-dezvoltarea, care costă bani.

Este experiența Afganistan și o lecție strategică?

Eu spun că da, pentru că ne sunt evidențiate câteva aspecte importante.

Primul este vorba de încrederea în parteneri, care poate suferi de pe urma schimbării leadershipului.

A doua este legată de concurență și ea poate fi  distrugătoare dacă nu o cunoști ori dacă partenerul tău colaborează cu ea în detrimentul tău.

A treia lecție este dată de faptul că prin climat organizațional eficientizezi procesele și menții un ritm, dar prin cultură organizațională consolidezi strategia și loialitatea angajaților.