Suntem ceea ce suntem ca rezultat al învățării.

Suntem ceea ce suntem ca rezultat al experimentării.

Suntem ceea ce suntem ca rezultat învățării din eșecuri ori succese.

Suntem ceea ce suntem ca rezultat al întâlnirii oamenilor buni ori răi.

Suntem cei șapte ani de acasă.

Suntem moștenitorii unei învățări moștenite de neamul din care ne tragem.

Suntem mimetici ai modelelor pe care le-am văzut la părinți.

Suntem purtătorii unor comportamente pe care le-am văzut la frați și surori.

Suntem mulții sau puținii ani de școală pe care i-am urmat.

Suntem părți din modelele pe care le-am văzut în învățătorii și profesorii noștri.

Suntem părți din comportamentul colegilor noștri.

Suntem părți din societatea în care am trăit, educându-ne.

Suntem ceea ce am experimentat în cariera noastră, lungă ori de început.

Suntem curajul cu care ne-am asumat riscurile.

Suntem responsabilitatea cu care ne-am asumat sarcinile.

Suntem integritatea pe care am manifestat-o în relațiile din jur.

Este oare nevoie să fim mai buni?

Este pentru că, la rândul nostru, suntem modele.

Este pentru că, la rândul nostru, suntem datori celor care ne-au format.

Este pentru că, la rândul nostru, nu suntem perfecți.

Cum am putea fi mai buni?

Luând lecții de la familia din care ne tragem și neamul din care descindem.

Luând lecții de la cei cu care conviețuim, atât din familia restrânsă cât și din comunitate.

Luând lecții de la cei pe care îi conducem ori ne conduc.

Cum îi putem face pe ceilalți să fie mai buni?

Oferindu-ne sprijinul ca modele și mentori.

Oferindu-le alternative de sprijin fie ele de dezvoltare personală fie terapeutice.

Oferindu-le încredere în tot ceea ce ei fac fără a fi, însă, ipocriți.