Acum un an am realizat un sondaj de opinie cu privire la relațiile la locul de muncă.

Tinerii care mi-au răspuns au descris relația ca una în care lipsește încrederea.

Recent am citit un sondaj în care principala anxietatea tinerilor este locul de muncă.

Explicații nu am, dar nu mi se pare normal ca un tânăr să fie anxios din cauza serviciului.

Nu intenționez să aduc critici și nici să dau soluții dar voi face câteva afirmații date de experiența de militar.

Deși am trăit vremurile în care, tineri fiind, am fost criticați și priviți cu neîncredere,  am învățat prea puțin din asta.

Ne place să spunem că noi am fost buni comparativ cu noua generație deși nu este o certitudine.

Ne place să dăm sfaturi și să cerem să fim urmați deși nu cred că doar noi deținem adevărul.

Ce te face, pe tine tinere, să fii marcat de ceea ce se întâmplă la, și cu locul tău de muncă?

Cred că faptul că nu ai încredere în potențialul tău și îi lași doar pe alții să îl măsoare.

Cred că nu ai învățat să oferi și să pretinzi respect pentru valoare și nu pentru poziție, atât pentru tine cât și pentru colegul ori șeful tău.

Cred că nu știi să ceri să ți se spună clar pentru ce muncești și cred că accepți sarcinile, oricare ar fi ele, ca o îndatorire.

Ce ai putea să faci tu pentru ca lucrurile să evolueze?

Să te întrebi dacă ceea ce ți se cere știi să faci, iar dacă nu știi atunci să studiezi.

Să îți întrebi șeful care sunt obiectivele la care trebuie să lucrezi și care sunt prioritățile, iar dacă nu este în măsură să ți le spună atunci să i le propui tu.

Să vezi cum poți realiza echilibrul între ceea ce ești și faci și ceea ce trebuie să fii, în viitor, pentru a putea face, iar de nu știi atunci să-ți cauți mentor.

Conștient că un tânăr nu-și permite un proces de coaching am să ofer câteva sfaturi pentru auto-coaching.

Primul pas este acela de a-ți identifica nevoia de dezvoltare profesională și ca ființă socială.

Al doilea pas este acela de a-ți identifica dorința care aduce motivația pentru a atinge obiectivele.

Al treilea pas este acela al identificării factorilor interni și externi care-ți limitează procesul de dezvoltare.

Al patrulea pas este acela de a lucra la un plan pentru ca atitudinea pozitivă să-ți surclaseze percepția că blocatorii sunt mai puternici.

Știu că ești inteligent dar ai puțină experiență și pentru aceasta trebuie să ai curajul de asuma sarcini complexe.

Gândește strategic și pe termen lung pentru tine și arată celor din jur că știi ce vrei.

Planifică-ți și organizează-ți munca în mod științific, metodic și mai ales eficient.

Argumentează-ți cu date și informații veridice orice dorință ori propunere.

Știu că inteligența ta emoțională este în dezvoltare dar asta nu înseamnă că trebuie să aștepți să lucreze singură.

Privește în tine și la cei din jur și urmărește să-ți dezvolți stima de sine într-un raport optim cu opinia celor din jur.

Gândește-te că lumea în care trăiești este la fel de marcată de ambiguitate și incertitudine la fel ca tine, dar că în toate există și oportunități.

Fii flexibil în ceea ce trebuie să gândești și mai ales în ceea ce spui și modul în care spui.

PS: Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să mă întrebi.

      Pentru tine, tinere, răspunsurile sunt gratuite.