Tata, Dumnezeu să-l odihnească, era mai bun decât actualul prim-ministrul al României.

El nu s-a împrumutat până nu și-a plătit datoriile.

El nu ne-a „înghețat” niciodată banii de haine și de caiete.

El nu a dat unui prunc mai mult decât altuia.

Și mama, Dumnezeu să-i dea sănătate, ar fi putut conduce țara mai bine.

I-a ajuns, carnea de porc, de la un Crăciun la altul.

Nu și-a tăiat toate găinile ci doar pe cele care nu dădeau ouă.

Nu ne-a trecut niciodată pe zeamă de urzici.

Mă întreb ce părinți i-au crescut pe actualii guvernanți.

Mă întreb ce dascăli i-au educat pe actualii guvernanți.

Mă întreb dacă oamenii aceștia știu ce-i aceea „grijirea” avuției.

Mă întreb dacă oamenii aceștia știu cei aceea „grijirea” oamenilor.

N-am răspunsuri dar îmi dau seama că fac rău.

Îi nedreptățesc pe cei ce muncesc.

Îi neglijează pe cei ce sărăcesc.

Îi înșală pe cei ce mai speră.

Să nu ne mirăm că lumea se împarte între cei ce mai cred și cei ce nu mai cred.

Să nu ne mirăm că lumea se împarte între cei ce mai speră și cei care disperă.

Să nu ne mirăm că lumea se împarte între cei ce privesc spre vest și cei ce privesc spre est.

Să nu ne mirăm că lumea se împarte între cei ce cred că mâine va fi bine și cei ce cred că înainte a fost bine.

Ce ne rămâne nouă?

Să răbdăm.

Să ne rugăm.

Să nu disperăm.

PS: Să ne ținem tari ca să nu ajungem la psiholog.