(scurtă lecție de viață de succes)

Nu știu alții cum sunt, dar eu l-am avut, ca model primar, pe tata.

Nu știu alții ce cred, dar eu am avut cel mai bun consilier în soție.

Nu știu alții ce fac, dar eu am un dialog extrem de util cu feciorul meu.

Nu știu alții unde caută ajutorul, dar eu îl găsesc în școli, în cărți și oamenii experimentați.

De la modelul meu am învățat trei lucruri extrem de importante.

Să îți respecți cuvântul dat chiar dacă pentru moment pierzi ceva.

Să faci orice lucru, indiferent de importanța lui, bine încât cine îl vede să îl admire.

Să dai în calul care trage, dar să nu-l menajezi nici pe cel ce nu trage, pentru că împreună scot căruța din mâl.

Succesul meu s-a bazat pe integritate, pe lucrul bine făcut și pe construcția echipelor.

Mi-am respectat cuvântul dat ca formă de manifestare a integrității.

Am făcut lucrurile bine pentru că am știu că partea dă valoare întregului.

Am motivat întotdeauna oamenii cu potențial, i-am provocat să lucreze cu cei slabi, iar la greu am fost parte din echipă.

Modul în care mi-am dezvoltat carieră s-a bazat pe ceea ce soția mi-a oferit ca model, sprijin și recunoaștere.

Mi-am dat seama că dacă o femeie poate fi educator atunci și eu pot fi, pentru subordonații mei, mai mult decât un comandant, pot fi un mentor.

Am realizat că dacă ea poate face efort pentru ca eu să mă dezvolt, și eu pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea subordonaților.

Am văzut că soția mea, deși făcea mai mult efort decât mine, era prima persoană care îmi spunea că vede și apreciază ceea ce fac, și mi-am dat seama că același lucru trebuie să-l fac și eu în relația cu subordonații mei.

Dialogul cu fiul meu este unul al permanentei învățări, al unui schimb de idei și mai ales unu al aprecierii valorii.

Fiul meu este persoana care pentru orice decizie mi-a cerut să argumentez și să nu impun, și prin asta m-a făcut să înțeleg că, indiferent de ierarhie, transparentizarea procesului și argumentarea întăresc decizia.

Dialogul cu fiul meu a fost și este cea mai bună formulă de a înțelege noua generație și am învățat că pentru a fi performant nu ajunge să adopți modelul american ci și mentalul anglo-saxon.

Aprecierea realistă a oricărei acțiuni și oricărui efort, am învățat că nu este o formulă de amiciție, ci un mod în care demonstrezi faptul că asumarea responsabilității creează o imensă satisfacție.

Deși pentru unii poate părea deplasat, am studiat, deși munceam, am citit toată viața, ceea ce fac și acum și am căutat să fiu permanent în preajma oamenilor mai valoroși decât mine.

Școlile pe care le-am făcut au fost permanent complementare pentru că orice activitate este una care solicită inter-disciplinaritate și inter-instituționalitate.

Cărțile pe care le-am citit au fost din domeniul istoriei, strategiei și psihologiei pentru că nu poți gândi viitorul fără să cunoști trecutul, nu poți lucra fără strategie și plan și nu poți realiza performanța fără a ști ce înseamnă potențialul uman.

Oamenii pe care i-am căuta și i-am întâlnit, și care cred că au fost dar de la Dumnezeu, au fost modele de urmat, ascultători buni, sfătuitori de încredere și mai ales sprijin în momente de neîmplinire.

Pe cei care se întreabă dacă există o formulă de succes îi provoc să-și răspundă la câteva întrebări.

Cât de mult reflectați la ceea ce părinții v-au oferit ca model?

Cât de mult dialogați cu cei pentru care faceți efortul ca viața să le fie mai frumoasă?

Cât de des vă întrebați ce ar spune copilul vostru despre modul în care lucrați cu oamenii?

Dacă aveți un mentor ori un coach, cât de des vă întâlniți cu el pentru a vă confirma, prin dialog, valoarea obiectivelor, strategiilor și mai ales cea a împlinirilor?