Afirm permanent că ceea ce sunt este un produs al cărților citite și a oamenilor pe care i-am întâlnit.
Sunt ceea ce sunt pentru că tatăl meu a stăruit să ajung om cu carte.
Sunt ceea ce sunt pentru că m-am străduit să învăț carte și să folosesc cunoașterea pentru a fi util instituției în care am trăit.
Stăruiesc pe lângă cei din jurul meu să se străduiască să fie cineva și să fie utili lor și celor din jur.
Ce înseamnă să stăruiești la adresa proprie-ți persoane?
Să cauți permanent răspunsul la întrebarea: DE CE fac ceva?
Să cauți permanent răspunsul la întrebarea CE îmi place în ceea ce fac?
Să cauți permanent răspunsul la întrebarea CUM va schimba ceea ce eu fac lumea din jur.
Ce înseamnă să te străduiești pentru ca stăruința să aibă sens?
Să pui rațiune și emoție în ceea ce faci.
Să faci efort ca în fiecare zi să fii măcar la fel de bun, dacă nu chiar mai bun.
Să treci peste frustrări gândind la modul în care poți modela contextul și procesul pentru a învinge.
Ce înseamnă să stăruiești la adresa celor din jur?
Să asculți și să nu judeci.
Să provoci pentru opțiuni atunci când oamenii sunt în impas.
Să reduci cât mai mult abordările defetiste.
Ce înseamnă să te străduiești pentru cei din jur?
Să fii cât se poate de clar și de concis în dialogul constructiv.
Să fii cât mai modest în cunoașterea pe care o manifești.
Să fii cât mai auto-disciplinat și cât mai stoic.
Cui îi folosește stăruința?
Copiilor noștri pentru că ei sunt supuși la mult mai multe provocări.
Clienților noștri pentru că ei au la dispoziție o multitudine de oferte.
Angajaților noștri pentru că au nevoie de modele echilibrate.
Cui îi folosește străduința?
Oricărei persoane care vrea să fie cineva.
Oricărei organizații care vrea să facă ceva.
Oricărei societăți care vrea să fie cineva care face ceva special.
Stăruința cere răbdare iar străduința cere speranță.