ARC este un acronim ce vine de la nevoile noastre de autonomie, relaționare și competență.

Este o abordare sintetică a teoriilor despre nevoi, pornind de la  piramida lui Maslow.

AS  este o figură de stil prin care subliniez valoarea individului.

Luate împreună ar putea fi ARCAS -ul și astfel am putea vedea întregul.

Autonomia ar putea fi abordată pe două paliere, cel al securității și cel al devenirii.

Majoritatea oamenilor vrea siguranța casei, hranei și a locului de muncă.

O anumită minoritate se întreabă ce nu are, de ce nu are și ce își dorește mai mult.

Această minoritate caută soluții pentru ca mai multul și mai binele să devină posibile.

Relaționarea este dată de dorința de apartenență la un grup.

Pentru majoritatea indivizilor, din generațiile dinainte de 2000, a fi parte dintr-un grup este un fapt important.

Pentru generația născută după 2000 aceasta relaționare în grup nu mai este o nevoie stringentă.

Avem două percepții pentru care trebuie să avem două perspective în aceeași organizație.

Competența simplă vine din algoritmul sarcină-bani-satisfacția așteptării.

Competența dezvoltată vine din provocări permanente sau din recunoașterea meritelor.

Provocările pot veni din partea angajatorului ori din piața muncii și atunci avem fie loializarea forței de muncă,  fie migrația acesteia.

Recompensele vin doar de la angajator și țin de salarizare dar, mai nou, de oportunități de carieră.

O să spuneți, bine, bine, avem radiografia, dar care este tratamentul antreprenorial?

Prima recomandare este aceea a înțelegerii faptului că nu toți oamenii vor să fie ASI.

A doua este aceea a faptului că dacă oamenii nu mai caută relaționare la locul de muncă atunci ea trebuie creată în afara lui, în ONG-uri, asociații, etc.

A treia este una legată de individualizare a ofertelor de motivare, de la sarcini de rutină la dezvoltarea în carieră.

Cum rămâne cu angajatul ce caută repere pentru autonomie?

Autonomia nu înseamnă o căutare permanentă ci una ciclică.

Autonomia nu înseamnă a folosi doar ce știi ci să lucrezi mult la ceea ce nu știi, pentru a ști.

Autonomia nu înseamnă doar ce vrea angajatul ci și ce vrea angajatorul.

Cum se pot  construi relații dacă mediul este atât de fluctuant și divers?

Relații nu înseamnă neapărat prietenii dar nici nu exclude loialitatea temporară.

Relaționare nu înseamnă acceptare necondiționată a unei poziționări ci o negociere permanentă.

Relaționarea înseamnă dezvoltarea unui grad de empatie care să ofere o înțelegere a pozițiilor și responsabilităților în organizație.

Cum poate fi angajatul competent și mulțumit?

În primul rând prin solicitarea unui tratament bazat pe diferențierea gradelor de competență în raport cu tipul de sarcină și tipul de personalitate.

Dacă angajatul este competent în sarcini de rutină, foarte bun în sarcini noi ori excelent în sarcini de echipă, atunci el trebuie să solicite să fie menținut cât mai mult posibil în astfel de sarcini.

Ca individ, ce excelează în  gândire critică ori în cea creativă, este bine ca angajatul să se cultive pentru a face ce știe el cel mai bine.

PS: Această analiză este un răspuns la ceea ce se întâmplă post-pandemie.

      Milieniarii sunt culți dar nu au interes pentru cultura organizației.

      Companiile caută o forță de muncă asemănătoare cu ceea ce ele au, dar această forță nu mai există.

      Paradigma salariu-performanță este înlocuită de satisfacție-performanță.

      Satisfacerea așteptărilor angajatului este mai grea decât oferirea unui salariu.