În ultimul timp am avut ocazia să întâlnesc oameni și să dialogăm pe tema coaching-ului.

Am căutat să mă lămuresc cu privire la ceea ce ofer și mai ales cum ofer.

Eram convins că se am un produs care se vinde și că reclama este sufletul vânzării.

Nu mai sunt la fel de convins pentru că oamenii vor să vadă rezultatul și nu produsul.

Am călătorit recent prin Bruxelles, Viena, Budapesta și Bârsana Maramureș.

Am descoperit că acolo, în Occident este o altă lume ce nu seamănă cu a noastră.

Lumea de la Bârsana este la mijloc, între Occident și Orient.

Oamenii din Bârsana muncesc pentru vesticii și își construiesc viața după modelul lor.

M-am întrebat de ce suntem atât de aproape și totuși atât de departe.

Mi-am răspuns că nu folosim experiența altora ci căutăm să experimentăm singuri.

Avem mental colectiv diferit dar putem fi la fel de civilizați dacă adoptăm tipare de acțiune.

Putem păstra tradițiile dar trebuie să ne schimbăm obiceiurile.

De ce este occidentul mai bine dezvoltat și oamenii mai calmi și mai mulțumiți cu viața lor?

Pentru că au învățat din experiența celor cu care interacționează.

Pentru că sunt echilibrați între a fi și a avea.

Pentru că pun accent pe valorile familiei și pe cele ale comunității.

Ce putem face noi pentru ca ecartul între ceea ce suntem și ceea ce vrem să fim să se reducă?

Să ne prioritizăm așteptările și să realizăm o strategie pentru a nu le amesteca.

Să stabilim un echilibru între profesie și familie, cu privire la timp oferit și emoții consumate.

Să adoptăm un stil de muncă în care să credem unii în ceilalți și să delegăm parte din putere și responsabilitate.

Cum putem realiza și apoi menține un asemenea stil de viață?

În primul rând prin a înțelege, a dori și apoi a căuta modelul.

În al doilea rând prin a conștientiza nevoia de dialog pe teme care țin de construcția modelului.

În al treilea rând prin renunțare la stereotipii de genul știu eu mai bine ori lasă mă că merge așa.

Unde putem găsi instrumentul cu care să ne rezolvăm nevoile de echilibru?

În proximitatea noastră, între oamenii cu experiență și care prin ofertă ne pot fi utili.

În dialogul cu cei care au experimentat metodele de echilibru între muncă, familie și viață socială.

În lumea celor care după o profesie  de succes nu s-au pensionat pentru a se ocupa de grădinărit.

Cum arată oamenii cu cariere de succes și care pot fi utili în proiectul echilibrului?

Cei care au aceeași soție deși piața este plină de tentații frivole.

Cei a căror copii se educă și își depășesc  părinții și nu au devenit beizadele doar pentru că

tata ori mama sunt oameni care fac bani.

Cei care au zile de concediu în care se relaxează fără a trăi angoasele mersului afacerii.

Cât costă și când recuperăm investiția făcută?

Costă puțin dacă ne gândim la ceea ce înseamnă a produce mai mult prin eficiența conducerii și bucuria familiei.

Costă mult dacă considerăm că nu merită să investim în ceea ce suntem noi și că banii sunt doar pentru investiții în producție.

Costă foarte mult dacă noi, ca părinți, manageri ori angajați, vom ajunge să devenim atât de stresați încât  ajutorul va veni de la psihoterapeut, medic ori preot (dar nu duhovnicul).

PS: În Afganistan am descoperit că stresul în luptă este mai mic decât stresul de la instrucție.

      Știți de ce?

      Pentru că în luptă am avut încredere în experiența dobândită la instrucție.