Experiența din Afganistan m-a determinat să cred că desfășurarea conflictului este influențat de lideri iar finalul conflictului este determinat de voința populației.

Am observat că rezultatul oricărei acțiuni militare este influențat de contextul în care se desfășoară și de modul în care procesul de planificare și conducere este realizat.

Am învățat că orice analiză a unei situații de criză ori război, aflate în derulare, are o mare doză de subiectivism.

Am înțeles că în situații de război subiectivismul operează ca instrument de acțiune în dimensiunea informațională.

Trăim contextul războiului dintre Rusia și Ucraina iar efectele produse ne influențează viața de zi cu zi.

Majoritatea dintre noi, pentru că suntem subiectivi, ne implicăm emoțional și ne grupăm în tabere ale susținătorilor uneia sau alteia dintre țări.

Se observă că, deși războiul aduce moarte și distrugeri, suntem mai determinați să milităm mai mult pentru victorie decât pentru pace.

Atașarea noastră este influențată mai mult de personalitatea liderului decât de cea a popoarele aflate în conflict.

Războiul din Ucraina se desfășoară într-un context pe care nu ni l-am imaginat.

Ucraina nu a imaginat atacul general al armatei ruse și și-a centrat efortul pe regiunea Dombas.

Rusia nu și-a imaginat rezistența armatei ucrainene și nici voința de luptă a populației.

Lumea occidentală nu și-a imaginat că va fi atât de unită în sprijinul Ucrainei și de blocare, în toate dimensiunile, a Rusiei.

Războiul din Ucraina urmează un proces mixt aflat la limita războiului clasic combinat marcat extrem de mult de dimensiunea economică.

Ucraina derulează un proces de încetinire și blocare a forțelor ruse, combinat cu o presiune permanentă pe lumea occidentală.

Rusia derulează un proces de distrugere a infrastructurii Ucrainei, cu mari pierderi de vieți omenești, combinat cu efortul de a găsi un sprijin pentru susținerea economiei războiului.

Lumea occidentală desfășoară un proces comprehensiv de sprijin economic, militar și social al Ucrainei, concomitent cu o blocadă parțială la adresa Rusiei.

Războiul din Ucraina este condus de doi oameni total diferiți și care, prin comportament și mesaj, produc efecte pe care ei nu le imaginau.

Președintele Volodymyr Zelenskyy  face dovada unui lider autentic și curajos.

El a învățat că în situații de război trebuie să încurajezi poporul și să distrugi moralul inamicului.

Președintele știe că pentru victorie este nevoie să înclini balanța și de aceea el persuadează șefi de state și parlamente.

Mesajele președintelui sunt construite pe realități crude, pe nevoi stringente și mai ales pe efectele distructive previzibile și produse de Rusia dacă sprijinul solicitat nu va fi asigurat.

Președintele este om între oameni, are aceleași trăiri, îmbracă aceleași haine și se află acolo unde trăiește și suferă poporul.

 Președintele Volodymyr conștientizează faptul că modul în care gestionează prezentul este cel  mai important lucru, și că viitorul său este mai puțin important.

Vladymyr Putin reprezintă modelul comportamental al autocratului.

Președintele se crede și se exprimă ca un lider mesianic ce trebuie să schimbe ceea ce istoria a stabilit.

El nu crede că trebuie să fie în mijlocul poporului și nici nu simte nevoia să îl consulte despre decizii.

Președintele crede doar în ceea ce informațiile primite zugrăvesc ca reprezentând realitatea și nu dorește să ea contact cu strada.

Mesajele președintelui sunt construite pe amenințări închipuite și pe ideea de superioritate a poporului rus.

Președintelui Putin are rețineri legate de contactul apropiat cu oamenii, inclusiv de cei care sunt în cercul decidenților politico-militari.

Președintele este prea puțin interesat de gestionarea eficientă a prezentului pentru că grija lui este aceea de a-și consolida poziția în viitor.

Cred că majoritatea analiștilor politici și militari urmăresc comportamentele președinților pentru că acestea pot fi elemente de predicție pentru acțiunile viitoare.

Cred că oricine analizează acțiunile președinților ar trebui să urmărească deciziile și nu gradul de sănătate mintală pentru că el rămâne același.

Cred că avem în față reprezentanții a două lumi, una care dovedește că democrația, chiar dacă pare slabă, aduce unitate în interiorul și exteriorul statului și una a autocrației care ne arată că orice instrument, fie el cât de puternic, greu poate produce efectele scontate.

Cred că, indiferent de finalul războiului, occidentul are ocazia să vadă că poporul ucrainean, imatur în democrație, un dur obstacol în calea autocrației ruse, și asta poate că doar pentru că președintele Volodymyr Zelenskyy și-a înțeles și își joacă bine rolul de lider.