1989, decembrie, 24, cazarma din Agigea, Revoluție.
Un locotenent, cu un TAB, „rătăciți”, sunt luați „prizonieri” de către „diribiști”.

„Mă, ce mitraliere faine.”, zice un soldat.
„Mă, ce cazma nouă.”, zice altul.
Primul soldat infanterist, al doilea genist.
I-am auzit și am zâmbit.

De multe ori, studiind psihologia, mi-am amintit dialogul.
Era despre percepția realității.
Realitatea era un TAB (cu armamentul și mijloacele de creștere a capacității de trecere).
Percepția fiecăruia, despre dotarea lui, era dată de ceea ce știa să facă cu „sculele” TAB-ului.

Asta și așa fac și facem zilnic.
Percepem ceva în raport cu experiența.
Ne batem pentru ceea ce vedem și ceea ce credem.
Uităm că există o perspectivă (comună).

Perspectiva este despre întreg.
Perspectiva este despre privirea din toate cele 360 de grade.
Perspectiva este despre complementaritate.
Perspectiva este cooperare.

Putem gândi ca un geniu și nu ca un genist.