Un domn m-a întrebat ce ar putea învăța un antreprenor de la un militar.
Dacă ar fi să-l parafrazez pe Ion I C Brătianu, aș spune, antrenamentul, stimate domn, antrenamentul bazat pe știința militară.
Industriașul/antreprenorul, zice psihologul Rădulescu Motru, trebuie să fie antrenor, om de știință și artist.
Ca militarul, poate mai puțin artist, dar sigur antrenor și om aplecat spre știința războiului, cred că experiențele, ca și analizele, e bine să fie împărtășite.
Voiesc a vorbi despre antreprenorul român care ar vrea să fie ca cel occidental gândind la ceea ce am experimentat ca militar.
Vreau să îl parafrazez pe marele psiholog Constantin Rădulescu Motru pentru a înțelege provocările la care trebuie să răspundă un antreprenor.
Vreau să argumentez de ce antreprenorul trebuie să fie atât de bun în toate cele trei funcțiuni.
Vreau să subliniez și vulnerabilitățile la care este supus antreprenoriatul, atât prin el, cât și prin angajați și clienți.
Antreprenorul trebuie să fie un bun antrenor.
El trebuie să antreneze angajații și partenerii săi naționali care, în general, au spirit de echipă redus, cu tendințe spre individualism și concurență.
El trebuie să determine angajații, partenerii și clienții, în a sta concentrați pe obiectiv, pentru că acest lucru nu ne este specific nouă, românilor.
El trebuie să intervină atunci când gregarismul înlocuiește responsabilitatea și când mimetismul neimplicării înlocuiește angajarea.
Antreprenorul trebuie să fie om de știință pentru că în lumea vestică managementul nu se face după ureche.
El trebuie să studieze piața, să identifice tendințele și să observe oportunitățile.
El trebuie să-și educe angajații și partenerii pentru a construi strategii pe termen lung și pentru a modela viitorul.
El trebuie să facă diferența între un om educat pentru a gândi în perspectivă și un om instruit pentru a realiza simple operațiuni.
Antreprenorul trebuie să fie artist cu gândire creativă.
El trebuie să aibă acea doză de nebunie care îl duce într-un viitor pe care doar îl poate imagina dar care poate fi construit.
El trebuie să construiască echipe în care oamenii sunt complementari, unii cu gândire critică iar alții cu gândire creativă.
El trebuie să vadă afacerea ca pe o operă utilă, plăcută și valoroasă pentru semeni și nu doar pentru bani.
De ce ar trebui ca un antreprenor să întruchipeze cele trei îndeletniciri?
Pentru că responsabilitatea la angajați se cultivă greu și necesită antrenament.
Pentru că tendința angajaților este aceea de a lucra după cele auzite și mai puțin după cele citite.
Pentru că angajații au tendința de a fi mimetici și chiar leneși în a gândi ce este bun pentru noi, mulțumindu-se cu adoptarea de modele din exterior.
Ce se poate întâmpla dacă antreprenorul nu reușește a le face pe toate?
Angajații sunt permanent pe picior de plecare la un alt angajator iar clienții la alt furnizor.
Angajații devin tot mai ignoranți într-ale meseriei și tot mai puțin productivi iar clienții tot mai ușor de manipulat de către producătorii externi.
Angajații devin tot mai apatici și mai puțin interesați de viitorul companiei iar clienții tot mai neatenți la ofertă.
PS: Constantin Rădulescu Motru, în cartea Psihologia poporului român, Editura Paideia, 2012, subliniază câteva trăsături ale românilor și oferă și câteva sfaturi pentru ca cele bune să fie cultivate iar cele rele estompate de către angajatori.