„Gata cu sectoarele, curând vei fi alături de comandantul tău la un pahar de whisky.”
Asta îi spuneam unui caporal, ce se forma, prin filieră indirectă, pentru a deveni ofițer.
M-a ascultat vorbindu-i despre mentalul ofițerului și despre verticalitatea acestuia.
La final, când s-a oferit să-mi țină pufoaica pentru a mă îmbrăca, mi-am dat seama că am vorbit degeaba.
Să fim slabi în relația cu puterea și mai ales să fim obedienți, este o chestiune de mental individual dar și colectiv.
Regiunea de unde venim, comunitatea în care ne-am format, casa din care am plecat, ne influențează comportamentul.
Dacă în casă am văzut comportament de „slugă” ori ni s-a impus să fim obedienți, atunci așa vom fi multă vreme.
Dacă la locul de muncă am descoperit că obediența ne „ferește” de probleme atunci așa vom crede că este bine.
Dacă ne place să fim „feriți” de conflicte atunci putem accepta obediența dar atunci să nu ne plângem.
Dacă nu ne place să fim tratați ca slugi, atunci este de datoria noastră să ne schimbăm.
Schimbarea înseamnă să știm limitele noastre de putere date de ce ȘTIM, ce SUNTEM și ce FACEM.
Schimbarea înseamnă construirea unei strategii de manifestarea a puterii în fața „puterii” și presupune să știm CUM va fi când vom fi puternici, CE să facem pentru a fi puternici și CE căi vom folosi și cu CINE vom face echipă pentru a ne crește puterea.
Pentru ca strategia să devină plan este nevoie să facem apel la valori.
Să lăsăm în vechile noastre „case și comunități” valorile care ne-au ținut obedienți.
Să aducem din „orice loc”, în care am întâlnit oameni puternici, valorile acestora.
Să ne „identificăm” puterea personală chiar dacă venim din regiuni istorice în care oamenii „ca salcia s-au îndoit dar nu s-au rupt” și să ne uităm spre comportamentul celor care și-au spus că „nu-i totuna leu să mori ori