Este greu să distingem între ceea ce este real necesar și ceea ce este imperios dorit.

Avem nevoie de o Strategie de Securitate Națională chiar dacă aceasta nu este prevăzută în Constituție.

Crizele de securitate provocate de Rusia, începând cu anul 2008, au creat contextul necesar pentru a vedea nevoia.

Managementul crizelor, așa cum a fost cea provocată de COVID-19, solicită noi procese și implicit al cadru legal.

Cum arată actualul context?

Rusia este agresivă iar pentru a limita amenințările este necesar să acționăm coerent.

Ungaria este autoritară și pentru a preveni o posibilă amenințare este necesar să fim mai predictibili.

Conflictul din Ucraina se poate extinde în Marea Neagră și este nevoie de unitate de viziune și de acțiune atât în plan intern cât și internațional.

Cum definesc, cei interesați de sporirea controlului, contextul?

Cred că mai mult nu îl definesc și nu vorbesc foarte clar care sunt amenințările externe, care sunt vulnerabilitățile interne și care este riscul ca acestea să se manifeste.

Cred că nici nu îl pot defini foarte clar pentru că decidentul politic nu a cerut un asemenea studiu.

Cred că îl lasă într-o zonă ambiguă tocmai pentru că în acest fel își pot stabili singuri cerințele de informații pentru care solicită fondurile bugetare.

Care sunt procesele care solicită modificările legilor securității?

În primul rând cerința de a face culegere și analiză de informații într-un mod complementar al serviciilor de informații și estimare comprehensivă a situației.

În al doilea rând dezvoltarea și utilizarea capabilităților de informații dar și de acțiune, într-un mod unitar.

Nu în ultimă instanță cooperarea, într-un cadru reglementat, cu structurile NATO și UE.

Care sunt, în realitate, procesele pe care decidenții le vor modificate?

Cele în care serviciile secrete au mai multă putere și sunt mai puțin controlate.

Cele în care să-și stabilească singuri cerințele critice de informații pentru a nu putea fi acuzați de lipsă de profesionalism.

Cele în care fondurile bugetare primite ori obținute prin acțiuni acoperite vor fi utilizate în interese de grup.

Ce ar trebui să urmărească decidenții politici?

În primul rând controlul, prin cerințele impuse și fondurile asigurate, asupra serviciilor secrete.

În al doilea rând impunerea unui sistem de complementaritate a culegerii și analizei informațiilor, reducând redundanța informațiilor și vulnerabilitatea ca unele zone să nu fie acoperite informativ.

Impunerea unor bune practici ale serviciilor de informații din țările NATO.

Ce cred eu că urmăresc decidenții politici?

Creșterea gradului de control asupra populației și mai ales a afacerilor, fie ele naționale ori multinaționale.

Utilizarea serviciilor de informații ca o formulă de creștere a puterii grupurilor politice.

Dezvoltarea voalată a unei democrații semi-autoritare în care cetățeanul este vulnerabilizat cu intenția de a-i crea sentimentul de pericol și apoi de dependență față de instituțiile statului.

Securitatea națională nu este un concept ci o realitate.

Crizele sunt cel mai bun context pentru a procesa nevoia de transformare a sistemelor de securitate națională.

România nu poate gândi apărarea națională bazată doar pe puterea militară are nevoie de o strategie de securitate.

România are nevoie de servicii de informații eficiente dar ele trebuie să fie controlate cu privire la nevoia și calitatea informației livrate și mai ales costul acesteia.