Consider că experiența militară poate fi utilă în activitatea de antreprenor.

Mă confrunt cu mentalul colectiv al funcționarilor și cu îngrijorările clienților antreprenori.

Caut să înțeleg și să fac bine și să-i sprijin pe cei care caută soluții.

Nu dau rețete dar cred că în criză funcționează ceea ce am învățat în armată.

Dimensiunea politică lipsește în antreprenoriat dar statul o utilizează cu succes împotriva acestuia.

Există prea puține și prea  slabe organizații patronale și ele sunt în general susținătoare ale unor ramuri de producție.

Politica statului este aceea de la lua mai de la cei ce dau și de a nu-i  căuta pe cei ce fac evaziune.

Politica statului este lipsită de previziune pentru că nu dialoghează cu cei care produc.

Funcționarii statului sunt intransigenți și abuzivi pentru că invidiază antreprenorul și câștigul acestuia.

Politica antreprenorului ar trebui să fie una asociativă și cu un puternic lobby.

Politica antreprenorului ar trebuie să fie una centrată pe flexibilizarea planurilor și pe utilizarea oportunităților.

Dimensiunea informațională în antreprenoriat este una precară.

Statul folosește trusturile de presă pentru a-și crea imaginea de preocupare.

Funcționarii, în special de la nivelul de decizie, dezinformează prin omisiune.

Sursele de informare, în special cele guvernamentale sunt puțin credibile pentru că ele creează false imagini date de așteptările sociale.

Abundența de influenceri  creează falsa stare de cunoaștere reală a cerințelor de management.

Antreprenorul se poate informa din surse recomandate de colaboratori ori de parteneri externi.

Antreprenorul își poate crea propriul sistem de informare, analiză și estimare a situației atât prin cunoaștere cât și prin dialog cu cei care sunt de încredere.

Dimensiunea economică a antreprenoriatului depinde de politica internă, de resursele externe și de oportunități europene.

Statul nu este un organism cu viziune și de aceea antreprenoriatul este o chestiune de oportunitate.

Statul este unul social și de aceea nu are politici pe termen lung ci doar ajustări pentru minimum de confort al populației.

Statul, prin guvern se angajează în strategii iar prin aparatul administrativ blochează aceste inițiative.

Antreprenorul poate preveni eșecul macro-economic prin micro-acțiuni de supraviețuire.

Antreprenorul poate anticipa pașii guvernului prin atenția acordată politicilor europene.

Antreprenorul poate realiza acțiuni de succes prin parteneriate sau afaceri în exteriorul statului.

Dimensiunea socială manifestată de stat este o dificultate pentru antreprenor.

Statul își modifică politicile sociale în raport cu interesul de vot.

Statul produce reforme în educație și în legislația muncii care nu au legătură cu realitățile antreprenoriale.

Statul adoptă politici salariale care fac ca munca la stat să fie atractivă iar mediul privat să fie considerat exploatator.

Antrenorul poate acționa pentru a-și pregăti forța de muncă în relația cu mediul educațional local.

Antreprenorul poate influența loialitatea angajatului prin alte metode decât cele salariale.

Antreprenorul poate realiza performanță doar dacă reduce profitul, în vreme de criză, crescând salarizarea angajatului.

Dimensiunea infrastructurii românești dă notă  că statul nu înțelege rolul acesteia în dezvoltarea economică.

Statul nu are priorități în infrastructură și este la distanță de strategiile europene.

Statul nu este interesat de susținerea infrastructurii de gaz și energie ci doar de accize, taxe și impozite.

Statul nu este în măsură să coaguleze antreprenoriatul și să-l considere partener în prioritizarea dezvoltării infrastructurii.

Antreprenorul are posibilitatea să influențeze deciziile locale ori să pună presiune, prin asociere, pe decidentul politic.

Antreprenorul are posibilitatea să flexibilizeze afacerea în raport cu oportunitățile locale de infrastructură.

Antreprenorul are la îndemână parteneriatele regionale pentru a fi el însuși parte din construcția acestei infrastructuri.