(acum gândim mai mult la ce riscăm să pierdem dacă nu facem bine ceea ce facem)

Dan Berinde, mi-a recomandat  o cartea cu acest titlu (meritorie recomandarea).

Isabel Rimanoczy și Ernie Turner sunt autorii acestei cărți (o găsiți în librării).

Ștefan Andrei Neștian, de la UAIC, a realizat un studiu care dovedește că învățăm prin răspuns la provocare (este excelent și îl găsiți pe LinkedIn).

Federația Internațională de Coaching, arăta, într-un studiu din SUA, că primele organizații care au cerut sprijin de coaching, în primele două săptămâni de pandemie, au fost spitalele, peste 60% dintre ele (cred că americanii ar trebui creditați pentru eficiență).

Ce putem învăța din ceea ce se scrie, se cercetează și se practică?

Putem afirma că schimbarea de context obligă la găsirea unor noi instrumente de lucru pentru a realiza performanța.

Observăm că antreprenorii nu au timp de documentare, dar că specialiști pe care i-au angajat trebuie să facă acest lucru.

Constatăm că în pandemie accentul este fost pus pe două domenii, digitalizarea și menținerea stării de eficiență a resursei umane.

Studiul, la care am făcut referire, arată că că soluțiile de coaching online au fost în fruntea politicilor de resurse umane.

Cum explicăm faptul că antreprenorii, indiferent de valoarea afacerii, fac apel la coaching?

Pentru că dacă în vremuri normale aveau percepția câștigului prin coaching, acum au în fața realitatea pierderilor fără coaching.

Pentru că, prin coaching, obiectivele organizației devin specifice, măsurabile, posibil de atins, relevante și încadrate în timp.

Pentru că coaching-ul este procesul care sprijină organizația să redescopere realitatea, să-și adapteze obiectivul la aceasta, să identifice soluția optimă și să dezvolte atitudinea de a declanșa acțiunea.

De ce am crede că un coach înțelege mai bine realitatea și se dovedește util?

În primul rând pentru că, între două ședințe de coaching, el desfășoară un amplu proces de documentare.

În al doilea rând pentru că experiențele sale anterioare, profesionale și de viață, l-au echipat și pregătit pentru acțiune în mediu vulnerabil, incert, complex și ambiguu.

Nu în ultimă instanță, pentru că instrumentul cel mai important de care dispune el este ascultarea activă, iar calitatea care-l face util este atitudinea pozitivă, declanșatoare de acțiune.

Unde este necesar ca antreprenorii să reflecteze cu privire la coaching?

Prima etapă a reflecției ar trebui să se îndrepte spre ideea și nevoia de sprijin de specialitate. Imput-ul poate veni de la sine, de la parteneri ori de la compartimentul resurse umane.

A doua etapă este cea a analizei de cost și beneficii de pe urma procesului de coaching de care beneficiază el și organizația.

Etapa a treia ar trebui să fie una a reflectării asupra efectelor asupra acțiunii organizației. În această etapă reflecția trebuie să se centreze asupra pierderilor ce s-ar produce în cazul în care serviciul de coaching nu este achiziționat.

Cum ar trebuie să reflecteze un antreprenor cu privire la ceea ce face și ceea ce ar trebui să facă după procesul de coaching?

Să facă distincția între eficacitate, adică faptul că el și organizația sunt fac efort supraomenesc pentru supraviețuire, și eficiență, adică posibilitatea de a utiliza resursele umane și materiale într-un nou proces, generat de noul context.

Să realizeze că stresul pandemic, efectele financiare ale crizei economice, și mai ales munca de la distanță, se reflectă în comportamentul oamenilor și pieței, iar efectele lor pot fi diminuate doar cu sprijinul specialiștilor.

Să conștientizeze faptul că în timp ce el ezită cu privire răspunsul la nevoile reale, concurența din piață, racordată la provocări, va acapara o parte din clienți.