M-a întrebat un „civil” cum este cu leadership-ul în armată.
I-am spus că militarii nu muncesc să fie lideri ci comandanți.
Militarii vor să ajungă colonei și generali ca să primească și să dea cât mai puține ordine.
Liderul nu-i meserie ci este trăsătură comportamentală.
 
Orice locotenent vrea să ajungă cât mai repede comandant de companie.
El știe că scapă de „corvoada” executării instrucției și trece la planificare ei.
El știe că va avea dialog direct cu comandantul batalionului și asta e mare lucru.
El știe că poate influența viața a 100 de oameni și asta este important.
 
Comandantul este lider și manager.
Comandantul „uită” ceva din instrucție și „acumulează” ceva din management.
Comandantul este cel care se ocupă de resurse și asta înseamnă că știe cum să le „gestioneze”.
Comandantul este cel care are „acces” la statul major, adică la mai multe „minți” care-l ajută.
 
Mă distrează să aud tineri care sunt preocupați mai mult de leadership decât de profesie.
Ca să fii lider trebuie să devii lider.
Ca să devii lider trebuia să fi fost „al naibii de bun executant”.
Ca să devii lider trebui să ai un creier căruia îi place să facă loc „noilor cunoștințe” solicitate de noul rol.
 
Comandantul intră primul în teatrul de operații și iese ultimul.
Comandantul este cel care mănâncă ultimul.
Comandantul este cel care spune CE vrea și așteaptă subordonații să-i spună CUM vor face.
Comandantul este lider pentru că a transformat „știința” conducerii în „arta” conducerii.
 
Liderii se formează prin dureri de cap, transpirație și strâns din dinți.
Liderii nu se nasc lideri ci se nasc cu „darul” de a avea drag de oamenii.
#leadership